Realitate..

Viata este o lectie lunga ce ne-o predam chiar noi insine.Dar cum putem fi constienti de asta? Cum ne putem fi recunoscatori pentru asta?

Ca oameni,preferam sa traim intr-un balon,feriti de toate problemele posibile,dar cand problemele devin o adevarata amenintare pentru lumea noastra fragila,realizam ca nu mai exista nici o persoana menita sa ne infrunte noua problemele,ci chiar noi insine trebuie sa facem asta,sa ne expunem durerii si ranilor adanci ce ne vor fi direct administrate,neexistand nicio protectie intre noi si ceea ce va urma..

Dar probabil ca fiecare problema are o rezolvare,dar rezolvarea aceasta trebuie gandita profund..in scopul gasirii altei alternative..o alternativa mult mai favorabila decat cea a infruntarii directe a problemei,alternativa cea mai putin dureroasa pe moment,dar cea care lasa marci adanci in sufletul fiecaruia..Alternativa pe care ai fi putut sa o ai,cu care ai fi putut sa eviti orice..

Este tipic omenesc sa te gandesti la ce s-ar fi putut intampla daca nu ai fi indraznit sa faci un anumit lucru,dar atunci apare si acea dorinta apriga de a-l infaptui.Cum este cand tu,in prezent,regreti ca nu ai facut un lucru in trecut,si acesta ar fi putut lua cu totul alta curmura ?Cand consideri ca tu ai avut acea putere sa schimbi totul,dar nu ai facut-o,deoarece ti-a fost frica de ce s-ar fi putut intampla?

Uneori trebuie sa stam si sa ne gandim la ceea ce am facut si cu ce am gresit si sa concluzionam existenta unei sanse de a recapata tot ce ai pierdut in trecut..

Este vorba de senitatea de a accepta lucrurile pe care nu le poti schimba..

De curajul de a schimba lucrurile pe care poti..

Si de intelepciunea de a face diferenta dintre acestea doua..

Traiti-va viata cat mai puteti,pana nu veti incepe sa regretati timpul pierdut!

Renunt !

Ai simtit vreodata ca ai renascut dupa o dragoste esuata ? Ca te-ai refacut din pura cenusa ? Ca simti ca o poti lua de la capat fara nicio problema ?
De ce trebuie sa ne marcheze trecutul si obiceiurile acestuia asa de mult in prezent? De ce nu putem pur si simplu sa trecem peste resentimente atunci cand ne dorim,fara sa mai avem acea perioada de "vindecare"?

Chiar daca iti doresti sa treci mai departe,apare o incertitudine care nu te lasa sa iei decizia corecta,gandindu-te ca poate mai este o sansa,ca si cum ai incerca sa strangi ace din carul cu fan..
De ce ca oameni,tindem sa credem ca mai este o ultima sansa,cand noi ne dorim sa renuntam la aceasta idee...De ce ne dorim sa existe acea persoana care sa vina dupa noi cand ne hotaram sa plecam ?

Probabil ca exista niste momente in care suntem siguri ca avem taria de a trece mai departe..dar acestea dispar ca fumul de tigara..Se spune ca timpul este cel mai bun anestezic,si chiar este..dar timpul nu trece asa de repede pe cat ne dorim..Nu putem sa il oprim in loc,sa derulam sau sa mergem cu 10 ani inainte..
Cert este ca lucrurile mari se realizeaza cu eforturi inzecite.Dar ce se intampla atunci cand nu mai esti in stare sa depui niciun efort ? Nici macar pentru tine ? Ai putea sa accepti ajutorul altcuiva ? Sa traiesti ceva nou,fara sa te gandesti la trecut..la persoana respectiva,si sa nu mai compari ceea ce faceati atunci impreuna si ceea ce faci in prezent de unul singur..

Nu suntem roboti sa ne reprogramam,sa ne stergem memoria si sentimentele..asta pentru ca avem inima..si inima nu iarta..Se spune ca trebuie cel mai des sa iti asculti inima,dar cand esti constient ca ai ascultat-o de prea multe ori,si nu ti-a folosit la nimic,este momentul sa gandesti lucrurile la rece,sa nu te mai lasi in voia sortii si a celorlalti..Gandeste-te la binele tau,si la bunastrarea si distractia ta.




Ily <3 [ Laura.]

Tot ce mi-am dorit de la viata!

Totul a devenit asa de frumos! Nu este nicio grija,nicio problema,nu ma mai afecteaza nimic! Tot ce imi doresc este sa fac ceea ce vreau.Nimic planificat,totul facut pe ultima secunda.Vreau sa simt spontaneitatea unei idei,extazul de a o pune in aplicare,si fericirea de dupa indeplinirea ei.Vreau ca toate lucrurile sa depinda de mine,eu fiind cea care decide,sa am puterea de a face anumiti pasi pe care nu as fi putut sa ii fac acum ceva timp.Imi doresc sa ma simt cat mai libera si cat mai puternica,cat mai lipsita de orice grija.Problemele mele sunt pe jumatate rezolvate,si putin cate putin imi pavez drumul catre fericire si independenta.

Imi place sa fiu fata cea rea,care strica orice plan,care apare pe ultima suta de metri si le taie cheful tuturor.Vreau sa simt ca va fac nefericiti,asa cum m-ati facut voi pe mine acum ceva timp.Totul tine de dorinta de razbunare a fiecaruia.Ne simtim mai satisfacuti cand suntem razbunati ? Cand ii vedem pe ceilalti ca sufera in urma a ceea ce le-am facut ? Va place cand ii vedeti ca simt ceea ce ati simtit si voi acum ceva timp ? Unii da,altii nu.Nu sunt in totalitate omul lui Dumnezeu si nu vreau sa imi afirm principii pe care nu le am,cum ar fi : adevarul,linistea si inocenta.

Imi place sa ii mint pe toti pe care ii cunosc,fiecare intr-o masura,fie ea mica sau mare.Minciuna este singurul meu atuu cu care ma razbun cu usurinta pe unele persoane,si este secretul pe care numai eu il stiu.

Nu am fost niciodata o fire linistita,care sa taca si sa inghita.Am tipat,m-am afirmat,si am subliniat.Nu voi accepta niciodata ca nimeni sa fie deasupra mea,fie ca aspect,fie ca parere,fie ca mentalitate.Eu am dreptate chiar si cand nu am!

Multi ma caracterizeaza ca fiind o persoana plina de defecte decat de calitati.Si imi place sa ma laud cu asta.Defecte fizice,pot spune ca nu prea am,dar psihicul compenseaza.Imi place razbunarea,minciuna,tradarea,si suferinta,cand ceilalti le simt,asta in cazul in care mi-au facut ceva personal,mi-au furat ceva ce consideram ca era al meu.Si sincera sa fiu,nu imi pasa catusi de putin de ceilalti ! Defapt,nu prea imi pasa de nimic : daca fac ceva gresit,daca am jignit pe cineva..

Unii ma pot caracteriza ca fiind o persoana ciudata,pentru ca imi place sa judec la rece un anumit lucru,sa ii analizez toate aspectele,toate beneficiile.Uneori par a fi hotarata in privinta unui lucru,si chiar daca afirm cu vehementa,tot nu sunt sigura pe mine.Chiar daca par,nu sunt.Mereu am nevoie de o persoana,apropiata sau neapropiata mie,care sa imi explice si sa ma indrume in privinta unui lucru.Apreciez mult persoanele,fiecare intr-o masura,dar niciodata verbal.

Imi place arta,fotografia,psihicul uman,filozofia,lucuri ce stau peste psihicul oamenilor de rand intr-o anumita ierarhie.Imi place sa ma cred speciala,cu sau fara motiv,crezand ca eu chiar am un dar din nastere,fie el cunoscut mie sau nu.Imi place sa cred ca fiecare are ceva special,si ca fiecare persoana pe care o intalnesc in fiecare zi,are un scop in viata mea : o amintire,un regret,un fapt.

Imi place sa merg pe strada si sa ma pierd in idei,vise si fantezii,lucruri care as vrea cu ardoare sa se intample.Imi place sa aspir la lucruri pe care inca nu le am,si asta ma face sa lupt pentru ele,sa fac orice efort.

Imi place sa sper,ca acolo,undeva este cineva pentru fiecare,care sa il inteleaga pe deplin,sau daca nu,sa il iubeasca,fara conditii,interese si bariere psihice.Oare asta poate deveni pentru unii o frustrare ? O oscilanta intre ok si not ok?

Imi place alcoolul,tutunul,adrenalina si extazul.Lucruri pur si simplu banale,ce induc umanitatea intr-o anumita sfera de vise.Sfera de vise care nu tine mult,ca si o fericire cumparata in rate,tu fiind prea sarac sa ti-o achizitionezi pe loc.De-asta exista si drogati,alcoolici si oameni cu vicii,in general.Pe acesti oameni ii respect in totalitate,deoarece stiu ceea ce vor.Sunt constienti ca vor sa fuga in mod constant de societate si rautatea ei,de obiceiuri si traditii,de legi,de reguli si de judecata si jignirile altora,devenind sclavii unor lucruri.

Unii se refugiaza in somn,vicii,dragoste..Ramane de vazut acum cum vom evolua,in rau sau in bine.

Tin sa mentionez,ca in pofida tuturor defectelor capitale ce imi stau in caracter,am 1,75 si 92-63-91 ! :)))

Relatii si detalii..

In toate discutiile si cartile posibile este pusa in prim-plan relatia dintotdeauna,anume aceea dintre femeie si barbat.Cum sa intampla totul ? Cum ne cunoastem ? Cum am evoluat ? Si intrebarile sunt infinite..Pai sa incepem cu inceputul.

Din cele mai vechi timpuri,anume cele D.Hr. cand Adam si Eva erau singurii oameni pe pamant.Ei au pus temeliile relatiilor.Chiar daca unii ar spune ca este o simpla legenda,anume cei ce nu au credinta,dar eu imi mentin teoria si aici mai adaug,ca o data cu prima relatie a universului,a aparut si prima greseala a universului,anume "pacatul stramosesc" pe care toti il purtam,sau pur si simplu Tentatia.

Lucrurile au evoluat,in Antichitate,femeile neavand un rol important in istorie,cele care s-au remarcat cel mai mult au fost Regina Cleopatra,o femeie despre care nu se spune ca ar fi fost foarte frumoasa,dar ar fi avut un mod de a fi si de a se aranja,astfel facand orice barbat sa ii cada in plasa.

In Evul Mediu,relatia femeie-barbat a fost una complet dezaxata,barbatii considerandu-se si proclamandu-se stapanii femeilor.Acestia puteau sa faca tot ce doreau cu ele : sa le vanda,sa le bata,sa le omoare,acestea apartinand in totalitate sotului lor.

In Epoca Moderna,femeile si-au aratat puterile si dotarile,in mare majoritate cele mintale,deoarece cele corporale erau total interzise,aratand intr-o mica masura independenta lor fata de sexul masculin.

Epoca Contemporana a fost mediul de dezvoltare precoce a relatiei dintre cele doua sexe.
Epoca Contemporana in limbaj mai " romanesc" se refera la vremea lui mamaie si a lui tataie,cand cei doi tineri se vedeau doar in fata portii,iar daca isi furau cate un sarut era mare delict.

Au inceput sa isi faca aparitia prin anii '30-'60 marile dive,care au inspirat intregul glob in privinta relatiilor.Divortul a devenit ceva comun si o cale de mijloc a impartirii lucrurilor,iar casatoriile multiple se faceau cat mai acceptate in societate,in acea vreme fiind vazute cu ochi rai.

In sfarsit ajungand in zilele noastre,vorbesc cu mare placere,si nu mai este nevoie sa scriu din amintiri.
Acum totul s-a schimbat.Dorintele,cererile si asteptarile.Inainte erau cateva reguli de baza ce caracterizau o relatie,dar o data cu intrarea in secolul XXI totul s-a schimbat radical,persoanele devenind cat mai non-conformiste din punct de vedere amoros.

Nu se mai respecta decenta,totul se vinde usor : de la femei si barbati pana la sex.
Nu mai putem face nimic pentru a opri ascensiunea si raspandirea acestui concept in lume.
Acum nu mai putem avea siguranta ca,daca avem un prieten acesta nu va mai avea alte prietene pe langa noi,cerintele fiind mari.

Multi viseaza la o cariera frumoasa in care : te trezesti dimineata,iti bei cafeaua,te urci in masina scumpa,pleci spre un serviciu bine-platit,inchei seara cu iubitul/iubita ta la o cina romantica.
Frumos,nu ? Pentru unii sunt vise,pentru altii realizari....

Sfatul meu : Work hard,ca e nevoie!!


K R I S T I N A

Si-acum s-o dam pe fata..Ca multa lume se-ntreaba..

Fiecare persoana are propriile ei probleme si secrete,dar de ce societatea tinde sa invadeze spatiul personal dincolo de limitele moralitatii ?

De ce unele persoane tind sa ceara mai mult decat li se poate oferi ?

Suntem oameni,si cineva spunea ca greselile sunt tipic omenesti,dar uneori nu e nevoie sa mai consultam un manual ca sa incercam sa nu mai gresim atat de mult ?

Fiecare vrea cate ceva de la viata,fiecare cere mai mult sau mai putin,fiecare arata/detine mai mult sau mai putin..

De ce nu accepta asta lumea ?

Ca oameni,raspundem de faptele noastre pe deplin.

Eu una m-am saturat sa fiu intrebata ce si cum si daca!

Poate omul nu vrea sa spuna,poate se fereste,poate are secrete,poate are VIATA LUI!

Probabil ca mediocritatea isi joaca rolul foarte bine intr-un spatiu restrans ca acesta in care traiesc,unde oameni sunt numiti cei care detin un BMW,se duc la sala,bat pe cine prind si eventual mai trag ceva "piperat" pe nas.

Pot sa fiu cat de inteligenta,proasta,nesimtita,nenorocita,prefacuta,dura,nepasatoare,ironica,urata,frumoasa,naiva si mincinoasa vreau!

Nu trebuie sa se traga nimeni cu mine de sireturi,vorbind cu mine ca si cum ne-am cunoaste de-o viata intreaga,intrebandu-ma amanunte din viata mea.

Poate imi acord o importanta prea mare,dar nici ce fac cei din jurul meu nu este prielnic.

Intr-o tara ca Romania este aproape imposibil sa schimbi ceva..de la graffiti-urile din parc si metrou pana la comportamentul si conceptia unora,mai exact a tuturor.

Dar hai sa ne prefacem ca totul este cat se poate de okay,sa ne bucuram de vremurile calduroase ale primaverii,de fumul patrunzator de tigara,noptile pierdute,tipete de bucurie,telefoane inchise,muzica ce exprima un mesaj..

Sa nu mai lasam majoritatea mediocra a societatii sa ne schimbe radical dispozitia,si sa ne faca sa pierdem orele in care am putea fi euforici !

Asa ca in seara frumoasa de 22 martie,proaspat-venita de afara la ora 23:22 va sfatuiesc sa va traiti viata,sa uitati de regulile societatii si de prejudecati,sa va bucurati de viata si sa o traiti l maxim in limitele decentei.Si nu mai luati in seama sfaturile nimanui,faceti ce va taie capul si ce considerati ca este mai bine pentru voi!

K R I S T I N A [ Multumesc Andreei si Iuliei pentru inspiratie ! Love you girls:x ]

Absurd..

Deja simt ca ma cuprinde o stare cronica de plictiseala fizica si psihica..Nu mai cer ajutor nimanui,ca nu ma poate ajuta nimeni.. Astept,astept..cat sa mai astept ? Chiar trebuie sa fac eu totul ? Trebuie sa spun eu ? Mai incercati si voi !

Nu mai am nimic care sa ma intereseze.. Banii ? Nu conteaza..Prieteni ? Nici nu ma plang,au plecat de mult ! Uneori stau si ma intreb cum ar fi sa ai un prieten bun,in care sa ai deplina incredere,sa poti sa razi cu el,sa te ajute cand ai nevoie,sa il suni la orice ora in noapte sa ii zici ca ti s-a intamplat ceva..

Parca simt o usurare cand imi vad prietenii,cand le vad chipul lor zambind si eventual razand de mine ca am mai facut o prostie..

Nu exista o regula stricta dupa care sa iti dai seama daca o persoana iti este cu adevarat prietena sau nu..Trebuie sa simti asta..Si prietenia nu se masoara in lucrurile care ti le ofera cineva sau sfaturile date..Cuvintele nu au avut niciodata o valoare senimentala sau chiar fizica..Defapt nu prea mai avem nevoie de cuvinte..Totul de poate citi pe chipul nostru : bucuria,tristetea,extazul,nevoia,durerea,dorinta,sila.Dar exista cineva care sa isi dea seama de asta ?

O regula nescrisa a prieteniei este cea a nevoii.Ti s-a intamplat ca un tovaras de-al tau sa se supere pe tine,si tie sa nu iti pese,stiind ca totul se va rezolva de la sine ? Sau te certi cu un prieten vechi si ti se inampla ceva...nu simti nevoia sa il suni,sa iti ceri scuze si sa ii zici :"Ce mai zici,a trecut un car de ani de cand nu am mai vorbit! Mi-e dor de tine,ba! Ce zici,iesim acum ?"

Adevaratele prietenii nu sunt cele care sunt laudate sus si tare,ca "tu esti totul pentru mine / mereu ai fost langa mine" pentru ca toata lumea stie ca "mereu" inseamna dintotdeauna,eventual din prezent pana la moarte.. Si eu nu sunt de acord,cu faptul ca o prietenie "poate trece si prin foc"..O data ce a trecut prin foc,este arsa,respectiv carbonizata.Mai poti sa expui o arsura ? Nu..

Se intampla vreodata sa devii dependent de o persoana ? De frica ca i-ai incredintat anumite lucruri si esti in pericol,esti pe cale sa mentii prietenia ? Este ca si cum ai arunca milioane de dolari in foc..Nu se merita..Este pierdere de timp,nervi si sentimente.

Dar mai presus de orice,suntem oameni,si noi analizam o situatie in mod profund doar cand suntem coplesiti de ea.Asa ca,voi spune ca cei mai buni prieteni sunt baietii,nu fetele.In baieti poti avea incredere,si te ajuta in cele mai grele momente.In schimb,fetele sunt proaste,nesuferite si mereu puse pe rau.Daca s-a intamplat o data,fii sigur ca se va mai intampla si a doua oara!

K R I S T I N A

Plictiseala..

La aceasta varsta frageda pot spune ca am ajuns in stadiul in care m-am plictisit de viata..Oare ce o fi de vina ? Vremea de afara,lipsa de socializare,distractie,provocare ?
Am senzatia ca iarna asta am suportat-o cel mai greu..Ce poti face cand este frig afara ? Nu poti sa mergi la mare,nu poti sa stai afara..nu poti sa faci nimic..

Unde sunt prietenii ? Unde sunt telefoanele ? Unde sunt chemarile ? Unde sunt noptile de vara calde ? Unde e Redds-ul ?

Vreau sa se repete toata vara anului trecut :
Sa bem si sa mergem pe strazi cantand Vama Veche,sa ne tinem unul de altul ca nu avem echilibru,vorba aia : Da-i cu lichior,stinge cu bere ! spusa de o persoana inteligenta.
Sa ne certam cu parintii si sa nu venim acasa decat la 1
Sa stam in ploaie
Sa ne certam din orice,sa plangem ca ne-am certat cu prietenul/prietena si sa ne plimbam pe strada la 4 dimineata
Sa ne imbracam cu ce ne tuna
Sa prindem rasaritul vorbind la telefon
Sa ma plimb cu fetele si cand trece un motociclist sa tipam dupa el si el sa ne faca dragut cu mana :x
Sa plecam noaptea tarziu la Mc ca ne e foame si n-avem ce face
Sa fumam trabucuri si narghilea
Sa ne pierdem timpul aiurea in bataia soarelui

De ce lucrurile cu-adevarat frumoase tin putin ?

Astept un raspuns.

KRISTINA